Motto:

(Voce din off – La Deva? Ce legătură are Deva cu Frank Sinatra?)

Întâlnire cu un amic, să-i spunem, de conveniență, amicum Plato, știți, cel cu adevărul, amicus Plato sed magis amica veritas, popor latin sumus, dar cu influențe slave, deci îmi este prieten Platon, dar mai prieten îmi este adevărul. Ca să fie totul lar și fără echivoc și nu prea abscons. Amicum Plato mă interpelează pe centrul art nouveau al Devei, sună bine art nouveau ăsta, îl prefer formulei secession, mai adevărată, dar mai puțin muzicală, mai germanică așa, asta apropo de latinități. Dar art nouveau, secession, cam tot una este, dă noblețe, dar este un cu totul alt subiect.
– Știi anecdota aia cu Giovanni da Napoli…? întreabă candid Plato și nu așteaptă răspuns, începe să povestească.
Celebrul boss mafiot Giovanni da Napoli se reîntoarce la Napoli, de unde plecase în tinerețe spre New York. Urcă în taxi și, spre surprinderea sa, șoferul îi face cu ochiul, vesel. Welcome Frank Sinatra, îi urează șoferul. Amprenta americană probabil, își spune Giovanni da Napoli și i se adresează blând – ma io non sono Frank Sinatra, io sono Giovanni da Napoli, now come on, welcome Frank Sinatra îi mai urează o dată șoferul deloc convins și pornește spre hotel, unde recepționerul, dându-i cheia, îi spune cu o plecăciune complice welcome Frank Sinatra. ma io non sono Frank Sinatra, io sono Giovanni da Napoli, spune Giovanni da Napoli deja ușor agasat, la care recepționerul șoptește I know, I know, welcome Frank Sinatra. Intră Giovanni în apartamentul pe care-l rezervase și explorându-l, dă într-una dintre camere peste o tipă așteptându-l provocator. Welcome Frank Sinatra, murmură lasciv și Giovanni da Napoli își drege puțin vocea, își umflă pieptul și șoptește privind printre gene Strangers in the night…
Bună, nu? întreabă amicum Plato și acum chiar vrem ceva boem, ceva așa, mai altfel, mai cu personalitate, mai cu atmosferă, mai secession sau mai art nouveau, nici nu are importanță.

Deva, cetatea, e gotică, greu să copiezi stilul gotic, în afară de catedrale și palate nu prea cunosc clădiri gotice și nu-mi pot imagina localuri în stil gotic. Ce mai este, ah, da, Renaștere, muzeul este (și) renascentist dar nu suntem (totuși) la Uffizi, nu mergem la muzeu pentru o cafea, poate vom merge, nu încă… Suntem la Deva, pe un rest de centru art nouveau sau secession, cu o anecdotă americano-napoletană, căutăm un local cu personalitate și poate pizzeria Napoli este opțiunea cea mai apropiată, nu geografic, că în Deva nimic nu este foarte departe, ci așa, afectiv, da, știm, de gustibus non disputandum, nu se discută dar se educă – se educă oare, întreabă Platon, se mai educă…? Greu, dar poate se mai educă, sau nu, depinde, alegem Napoli că se apropie cel mai mult de Frank Sinatra, nu geografic, nicidecum, muzical cu siguranță – de cele mai multe ori. Frecventăm Napoli cu platoni și cu artiști, e spațiul mai boem, mai intim, mai cu atmosferă, mai cu personalitate, un flash-back spre seventies cu Middle of the Road, nu au fost geniali dar au fost cu siguranță amuzanți.
Personalitate, atât de multă câtă încape în Deva, Napoli, welcome, obiectele vechi dau căldură și apoi kitsch-ul, fugim de kitsch apropo de gustibus… Strangers in the night doar ca opțiune, atmosfera este una amicală și chiar mai mult, mai mult, amicum Plato, mult mai mult, și dacă tot ne jucăm cu cuvintele, nu prea ai multe opțiuni cu personalitate, nici cu muzică bună, uneori chiar foarte bună, care să nu-ți spargă urechile și să-ți uzeze prematur corzile vocale, aducându-te în acea situație penibilă în care brusc muzica se oprește și te trezești urlând la orice amicum Plato, personaj ridicol într-o Românie a decibelilor augmentați, ador acest cuvând, augmentat, prietenii știu de ce, nu…?
Pick-up-ul, pick-up-ul chiar funcționează și artiștilor le-a plăcut Napoli, nu, Frank Sinatra nu a ajuns la Napoli și ceva mă face să mă îndoiesc că va mai veni vreodată direct materializat, dar simbolic s-ar putea auzi oricând Strangers in the night, dovedind că spiritul contează. Au venit însă alți artiști și le-a plăcut, garantez. Mâncarea, băutura și muzicile. Și jazzul, mai ales jazzul, că merge cu interiorul închis la culoare, dar nu vă luați după aparențe, e doar estetica locului, faptul că este închis să nu vă ducă deloc cu gândul la vedi Napoli, poi…, Doamne-ferește, schimbăm, vedi Napoli poi tornare.
Understood, Frank Sinatra? Deva, Napoli.

Aici https://www.google.ro/maps/search/pizzeria+napoli/@45.86933,22.8710315,13z

Lasă un Răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.