În anul 2008 am petrecut aproape o săptămână în departamentul francez Côte d’Or, într-o delegație formată din personal executiv, din fericire fără prea mulți șefi care să fie prezenți doar pe la interminabile reuniuni de protocol. Am avut un program infernal, cu deșteptare la ora 6 dimineața și revenire la hotel cel mai devreme la ora 23.00. După patru zile, unei colege i s-a făcut efectiv rău din cauza extenuării.

            În plan profesional, a fost însă o experiență fantastică. Scopul vizitei noastre – stabilirea unei legături cu oficialități din Departamentul Côte d’Or, în scop economic, cu trimitere directă spre accesarea de fonduri europene pentru turism. Ideea francezilor – voi, românii, aveți bani europeni (eram pe exercițiul financiar 2007-2013), noi, francezii, știm cum să accesăm fonduri, facem un protocol de cooperare, accesăm fondurile pe un proiect comun și dăm drumul la treabă.

            Care era însă acest proiect comun…? Simplu – o mică firmă franceză de consultanță remarcase un aspect, anume faptul că Franța și România erau cumva limite ale fostului Imperiu Roman, cu întinse zone cucerite de poate cei mai cunoscuți doi comandanți romani – Cezar (care nu a mai apucat să ajungă împărat) și împăratul Traian, cel în timpul căruia Imperiul Roman a ajuns la cea mai mare întindere. Există niște similitudini între modurile în care Galia și Dacia au fost cucerite. Există similitudini între Alésia, locul bătăliei finale între conducătorul galilor, Vercingetorix și Sarmizegetusa Regia, capitala regelui Decebal – ambele sunt situri istorice renumite, Sarmizegetusa Regia mult mai bine păstrată, dar mai ales ambele au nevoie să fie foarte bine puse în valoare, în scop științific și turistic. Exact pe asta se baza intenția de cooperare – accesarea de fonduri pentru investiții comune la Alésia și Sarmizegetusa Regia.

            Județul Hunedoara și Departamentul Côte d’Or au și ele puncte comune, care ar fi trebuit să faciliteze cooperarea – un anume grad de rămânere în urmă, comparativ cu regiuni vecine (evident, fiecare în raport cu nivelul de dezvoltare a țării sale…). Ne-am întâlnit cu Președintele Consiliului Departamentului Côte d’Or, cu primari, personal administrativ, cu istorici, șefi de firme, arhitecți – toți implicați în marele proiect de revigorare economică a părții de nord a Departamentului Côte d’Or și depășirea acelui așa-numit turism de două zile: turistul vine, vede câte ceva, se cazează (eventual…) și a doua zi pleacă. Nu lasă bani în regiunea respectivă, că nu are pe ce sau de ce. Turismul adevărat se caracterizează prin indici de înnoptare mult mai mari, de minim 5 zile.

            Proiectul de cooperare cu partea română a căzut – mai era nevoie să spun…? Francezii au tot făcut încercări de a-l materializa, dar la noi anul electoral 2008 făcea ca numai de turism să nu le ardă politicienilor, deși, paradoxal, șansa economică a județului Hunedoara este în primul rând turistică. Francezii însă au perseverat, au făcut un SEM – Societate Economică Mixtă – controlată de Consiliul Departamentului Côte d’Or, au făcut un concurs de proiecte – internațional, câștigat de un arhitect elvețian – și au trecut la fapte.

În 2011, la Alésia, unde în afară de o statuie-gigant a lui Vercingetorix, ridicată în sec. al XIX-lea de împăratul Napoleon al III-lea (după chipul și asemănarea sa, nu se știe cum arăta Vercingetorix, noi avem avantajul Columnei lui Traian), în afară de statuie deci nu se afla nimic, la Alésia a apărut așa-numitul MuséoParc, un complex istoric-științific-turistic, visibil la acest link: http://www.alesia.com/visiter/le-centre-d-interpretation_fr_000343.htmlCu efecte cuantificabile imediat pentru turismul și dezvoltarea zonei respective.    

Ce se petrece în județul Hunedoara…?

             Județul Hunedoara este un județ atipic. Foarte urbanizat, dar având doar orașe care tind de la medii spre mici, după standardele interne ale României. Nici unul dintre orașe nu mai trece, cu tot cu suburbii, de 60.000 de locuitori, chiar dacă scriptic sunt mai populate. Foarte mulți locuitori ai județului Hunedoara lucrează în străinătate, dar și-au păstrat ca adrese de domiciliu apartamente/case din județ, așa că sunt luați în considerare ca fiind aici. În fiecare zi, ei semnează însă condica de prezență la școli sau firme din Cluj, București, Timișoara, Londra, Roma sau Paris.

Turistic, orașele hunedorene au oferte spectaculoase, dar punctuale. Chiar și un oraș cultural precum Sibiul are probleme legate de numărul relativ redus de înnoptări, dar Deva sau Hunedoara? Turiștii vin, văd Castelul Corvinilor sau Cetatea Devei, se mai plimbă puțin și pleacă. De ce ar mai sta…? Cooperarea dintre localitățile județului pare dacă nu inexistentă, atunci cu siguranță ineficientă, fiecare unitate administrativă pare să fie centrată spre interior, copleșită de propriile probleme.

Și totuși ar avea de ce să stea, însă într-o altă strategie de brand turistic a județului.

Luat separat, fiecare oraș al județului Hunedoara este insuficient de atrăgător turistic. Singurul tip de turism care până acum funcționează cu succes este cel religios, adică pelerinajele la mormântului lui Arsenie Boca. Importanța sa nu trebuie nicidecum diminuată, doar că este un tip de turism foarte particular ca profil al turistului, care de fapt nu este chiar-chiar turist, ci pelerin, venit la mormânt nu neapărat pentru a se extazia admirativ și a petrece seri de vară la terase, ci pentru a se vindeca, a ajunge la echilibru sufletesc, mă rog, considerente diferite față de un scop pur turistic.

Ceea ce este cu adevărat important în județul Hunedoara este exact potențialul turistic al județului în ansamblul său. Cum scriam în prezentarea unui album, județul Hunedoara are pe teritoriul său monumente esențiale ale istoriei spațiului pe care îl numim românesc: capitala Regatului dac este la mai puțin de 100 de kilometri de capitala Daciei romane, continuitatea este demonstrată fără echivoc de bisericile medievale de piatră care folosesc altare romane pentru a fi transformate în structuri ecleziale creștine, Evul Mediu de tip occidental, cu specificități transilvane este prezent prin castele și cetăți, avem monumente renascentiste… Județul Hunedoara are toate atuurile pentru a deveni o așa-numită destinație turistică de excelență, comparabilă cu nordul Bucovinei, cu Brașov, Sighișoara, Sibiu sau Maramureș. Oamenii nu merg în Maramureș să viziteze Baia-Mare, ci să vadă regiunea, casele, să se plimbe cu trenulețe de epocă revigorate, să vadă biserici țuguiate de lemn, să găsească acea inocență primordială românească, cel puțin în varianta ei imaginată.

În fiecare din localitățile județului sau la unele monumente ale sale turistul nu prea rămâne mai mult de o zi. Mă refer la un turism de proporții, nu la excepții sau cazuri izolate, de pensiuni care au deja un număr captiv de vizitatori. Județul în sine însă poate deveni destinație turistică, căci dacă rămâi cinci zile să spunem, ai avea ce vedea. Dar nu doar la Deva, sau în Hunedoara, Simeria sau Sarmizegetusa Regia, Ulpia Traiana sau Densuș, ci în toate aceste locuri.

Și ajungem la întrebarea din titlu – de ce aș recomanda județul Hunedoara unor turiști români sau străini, ba chiar proveniți din localități ale județului? Foarte puțini cunosc cu adevărat relevanța istorică a județului Hunedoara, importanța sa simbolică pentru România contemporană, foarte multe monumente sunt practic excluse din (puținele) trasee de vizitare.

Ce tipologie de turist ar sta prin județ zile întregi, bucuros să descopere o bogăție fantastică de oameni, locuri, situații, monumente, conjucturi, să vină mai informat asupra a ceea ce este o bucată semnificativă din Transilvania și România, adică județul Hunedoara? (va urma)

Lasă un Răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.