Județul Hunedoara – strategii subiective pentru 2020

Subiective pentru că nu sunt oficiale.

13 ianuarie 2016. (Probabil) prima rundă de discuții a celor care se vor ocupa cu elaborarea strategiei de dezvoltare a județului Hunedoara până în 2020. Sau poate și dincolo de acest termen, cine știe…?

Este prematur să facem aprecieri despre cum va arăta strategia. Sper doar să fie una realistă, cât mai departe posibil de modelul copy-paste dintr-un birou aflat la sute de kilometri de locul acțiunii – respectiv județul Hunedoara.

Aspect cât se poate de pozitiv – prezentarea situației județului a fost concisă și la obiect. Realistă. Nu că datele pe care le-ar prezenta ar fi fost neapărat noutăți. De-a lungul timpului, sub o formă sau alta, ele au fost făcute cunoscute publicului. Din păcate, maniera în care se structurează informația în România face ca sensibilitățile să se îndrepte mai degrabă spre aspecte superficiale, specularea diferendelor politice de tot felul și miștocăreala aferentă. Aspectele semnalate în preambulul strategiei ar trebui să constituie, de fapt, agenda publică nu doar a lumii politice, ci a celor cu adevărat preocupați de stabilirea altor standarde de viață pentru județul Hunedoara, dincolo de veleitarism sau specularea interesată a conjucturilor.

Revenind, se poate spune că reluarea frustă a problemelor grave ale județului Hunedoara ar putea determina o schimbare de optică. Ce am (re)aflat deci?

Depopularea județului și îmbătrânirea populației sunt fenomene care au atins o viteză apreciabilă. Dacă există zone de relativă prosperitate – centrul județului și Valea Jiului – ele sunt din plin și din păcate surclasate de zonele aflate, neacademic vorbind, în cădere liberă.

Forța de muncă tânără este, pentru județul Hunedoara, formată din oameni cu vârstă de peste 40 de ani. Cei care au trecut de 50 de ani și au avut neșansa să fie disponibilizați își vor găsi greu un loc de muncă, iar șansele de reconversie sunt aproape nule.

Odinioară între primele 10 județe ale țării din punct de vedere al producției industriale, Hunedoara este un județ care s-a dezvoltat (în comunism) prin supralicitarea industriilor primare, fără valoare adăugată mare. Restructurările succesive au dus la prăbușirea industriilor de tot felul, cu precădere a celor extractive și prelucrătoare.

Altădată motiv de mare mândrie, urbanizarea județului Hunedoara se dovedește a fi un balon de săpun. Nici unul din cele 14 orașe și municipii nu depășește 75.000 de locuitori. De fapt, datele oficiale arată că Deva și Hunedoara abia ajung pe la 56.000 de locuitori. Pe listele de alegători populația ajunge pe la 70.000, dar aici figurează și cei plecați la muncă în străinătate și acre evident continuă să figureze în evidențele românești. Cu așa o populație redusă (care – atenție! – continuă să scadă), nu s-a format un pol de dezvoltare urbană, asemănător celor care a apărut în jdețele care au un centru urban de mari dimensiuni – Brașov, Sibiu, Cluj, Timișoara etc.Mai mult – având atât de multe orașe mici, județul nostru are probleme cu absolut toate.

Hunedoara. Odinioară județ care defila – la propriu, dar și la figurat – sub brand-ul de județ de oțelari, mineri, strungari. Nu știu câți strungari or fi rămas, dar oțelarii și minerii sunt pe cale de dispariție. Răspunsul la o întrebare simplă – ce vă sugerează județul Hunedoara? – ar putea aduce acum formulări ca mineriade, poate Castelul Corvinilor și Arsenie Boca. De altfel, clamata creștere cu 11% a turismului în județ, în 2015, i se datorează aproape în exclusivitate. Afluxul de pelerini se răsfrânge și asupra altor câteva monumente din județ.

Sunt poate singurii care vin în număr atât de mare, pentru că sensul migrației ne este defavorabil 100%. Oamenii pleacă să-și găsească de lucru în străinătate, iar majoritatea tinerilor absolvenți de liceu pleacă fie spre orașele mari, de unde nu se mai întorc, fie spre țări străine. Forța de muncă bine calificată devine un slogan fără acoperire în realitate, atfel încât reporșul făcut primarilor că nu sunt investitori este demagogic și populist, din moment ce politicile de nivel național nu favorizează creșterea demografică și nici rămânerea tineretului într-un județ în care salariul efectiv este cu mult sub media din județele dezvoltate. Facilitățile acordate nu sunt suficiente, acolo unde ele există.

Lipsa de forță de muncă ne aduce în situația de a nu avea nici specialiști. Astfel că locurile goale sunt prea adesea ocupate cu ce se mai găsește. În unele cazuri, eșuaăm într-un provincialism deranjant prin modul îngust de abordare a problemelor, prin absența unor viziuni de ansamblu moderne și curajoase, care să facă față confruntărilor cu opiniile unor specialiști din orașe universitare sau – și mai riscant! – din afara țării.

Un tablou, deci, deloc măgulitor.

Desigur că strategia va îmbrăca o formă profesională – sau cel puțin așa sperăm cu toții. Până atunci însă, iată câteva considerații de ordin mai mult sau mai puțin personal. O parte le-am expus succint și la întâlnirea cu coordonatorii strategiei. Inițiativa de a organiza o astfel de întrevedere, la care au luat parte persoane cu funcții, atribuții și pregătiri diverse este una benefică.

Cred că județul Hunedoara are nevoie de un brand, de crearea unei identități simbolice sau, cu alte cuvinte, de o repoziționare în România și în Transilvania. Dacă Sibiul este capitală culturală (efectele au fost fantastice), Brașovul ca poate cel mai frumos oraș din România, Timișoara oraș cosmopolit, locul de unde apornit Revoluția, Clujul – capitala IT-ului românesc, capitala neoficială a Transilvaniei, iar Alba Iulia – orașul-simbol al Marii Uniri, despre Hunedoara ca județ nu se spune mare lucru. Județul de oțelari, mineri, strungari are nevoie de o altă poziționare. Personal, consider că ea poate fi doar una istorică, date fiind atributele pe care le are. Exclud din start speculațiile care hipervalorizează dacismul și fel de fel de priorități românești discutabile, unele de-a dreptul aberante, care își fac loc în opinia publică pe fondul unei scăderi dramatice a nivelului de cultură și al proliferării a fel de fel de site-uri gestionate protocronist. Istoria oficială ne oferă priorități reale și evenimente spectaculoase, unice, care se pot constitui în brand. De la cultura de tip Turdaș până la modernitate, județul Hunedoara are vestigii istorice de importanță majoră. Fără îndoială însă că dacii, ca populație autohtonă și mai apoi cucerirea romană au determinat începutul unui parcurs spre modernitate, pe parcursul căruia a luat naștere poporul român. Suntem la limita estică a fostului Imperiu Roman, peste care se așează, în mare, Uniunea Europeană și care a dat naștere unei configurații civilizaționale cu grad mare de specificitate (a se vedea volumele istoricilor Lucian Boia și Sorin Mitu). Pentru cei supărați că aici au venit romanii, voi relua un argument (mă refer aici la oameni educați și raționali, nu la cei care preferă să se legene în mituri fondatoare fanteziste) – în Dacia a venit personal împăratul Traian, în vremea căruia imperiul a atins cea mai mare întindere. Contează și calibrul adversarului, nu? Aici, în județul Hunedoara a început, fără îndoială, povestea românilor – nici o altă zonă din România nu și-o poate revendica, iar cele două capitale esențiale – Sarmizegetusa Regia și Ulpia Traiana Sarmizegetusa sunt, ambele, pe teritoriul județului nostru.

Conducătorul ultimei cruciade – Iancu de Hunedoara – provine de aici. Castelul Corvinilor este un monument unicat. Cele mai vechi biserici de piatră din România se află în județul Hunedoara – majoritatea în Țara Hațegului.

Cetatea Devei are o atestare documentară din 1269. Numărul monumentelor și varietatea lor sunt de altfel impresionante. La fel și monumentele naturale – Masivul Retezat, Poiana Ruscăi, Apusenii.

Iată deci atuuri de forță. Cum le folosim? Bazându-ne pe atuuri istorice de excepție, privirea trebuie să fie totuși spre modernitate, spre viitor – cum spunea în cadrul întâlnirii amintite artistul plastic Andrei Rosetti.

Poziționarea simbolică nu este desigur totul, dar este un început. Conceptul de Sibiu- capitală culturală europeană a avut un efect de bulgăre de zăpadă după anul 2007. Dar pentru că nu are orașe mari, județul Hunedoara trebuie să și le creeze sau să se comporte ca un oraș mare în integralitatea sa. Fiecare oraș în parte nu are o forță suficientă, dar asocierile ar avea, la fel ca și zonele tradițional numite țări – Țara Hațegului, Țara Zarandului, entități neadministrative, dar bine conturate simbolic, cu potențial major. Strict turistic vorbind, nu ai ce să faci prea multe zile în Deva, sau Hunedoara sau Petroșani. Ai însă ce să faci foarte multe zile în întreg județul, care are o oportunitate globală, dacă se poate spune așa. Cred că se impune un anume gen de descentralizare – reconfigurarea zonelor turistice și a punctelor de atracție, cu transfer de la centru spre zonele istoric și logic legate de anumite etape istorice. Orăștie ar trebui să devină – este o opinie personală – punctul nodal cu trimitere spre istoria dacilor, Hațegul – spre cea romană și daco-romană. Deva și Hunedoara sunt legate în Evul Mediu, prin posesiuni ale aceluiași Iancu de Hunedoara. Un castel de voievod transilvan și un palat de principe transilvan, la poalele unei cetăți medievale – dar nu avem un muzeu de acest tip care să pună în valoare istoria celor două localități. Necesitatea cooperării devine evidentă, dincolo de rivalitățile firești – până la un punct.

Sunt în continuare susținător al conurbației, asociere urbană care ar trebui să includă Deva, Hunedoara, Simeria și Călan și care are deja un proiect, prezentat public în 2006. Ar fi singura posibilitate de configurare a unei așezări urbane de (mai) mari dimensiuni. Nu chiar de 150.000 de locuitori, nu mai avem de unde strânge atâția, dar 120.000 s-ar face. Noutatea unui asemenea construct administrativ ar atrage într-o primă fază dacă nu investitori, atunci cel puțin atenția asupra sa. Preferabil, acum este un anume gen de indiferență.

Nu văd însă necesară contrucția unui aeroport, investiție pe care o cred neoportună. Sibiu, Cluj și Timișoara sunt orașe mari cu aeroporturi internaționale, e prea târziu să le facem concurență. Un aeroport turistic se poate amenaja fără piste betonate – până prin 1970, de la Deva decolau aeronave destul de mari, pentru cunoscători de tip Li 2, fabricate de sovietici după modelul american DC 3.

Cred că am pierdut și cursa pentru o universitate, alta decât cea existentă la Petroșani. Depopularea întregii țări duce la o bătălie acerbă pentru studenți. Oricum în acest moment tinerii pleacă spre universități consacrate și cam rămân prin respectivele orașe, unde sunt și oportunități de angajare. Tinerii își doresc să studieze în orașe mai mari și mai ofertante decât ceea ce le poate oferi în prezent județul Hunedoara. Universitățile mari nu ar accepta o astfel de concurență, iar opinia ministerului ar cântări greu.

Ceea ce ar putea să apară, în timp, ar fi centre de cercetare în domenii diverse – istorie, biologie, eco-biologie etc.

Evenimentele culturale trebuie să aibă un grad de originalitate mult mai mare. Bune pentru populația orașului respectiv, manifestările de tip Zilele orașului… nu aduc turiști, pentru că ele se regăsesc, în aproximativ aceeași formă, pe tot cuprinsul țării. Statisticile turistice arată că festivaluri de tip TIFF (Transilvania International Film Festival), FITS (Festivalul Internațional de Teatru Sibiu), Electric Castle (Bonțida), Gărâna Jazz Festival, Astra Film Sibiu, Sighișoara medievală sunt cele care aduc turiști din țară și străinătate. Aceasta este ideea în care a fost conceput festivalul Opera Nights la Hunedoara și Deva, un proiect în care am obținut o foarte bună cooperare din partea ambelor municipalități, la care se adaugă Consiliul Județean. În opinia mea, festivaluri de tip DacFest, oricum s-ar numi, sau cel de la Ulpia Traiana ar trebui susținute și dezvoltate specific, pentru că beneficiază de atuul istoric unic. În aceeași situație ar putea fi Route 68 de la Gurasada, dar și festivalurile folclorice de la Țebea, Poienița Voinii.

Nu în ultimul rând, îmi amintesc de ceea ce spunea un profesor pe care l-am avut la facultate – nu trebuie să pornim întotdeauna de la roată, ne mai bazăm și pe experiența înaintașilor. Județul Hunedoara nu este singurul din lume care traversează o astfel de experiență neplăcută. Am dat exemplul departamentului francez Cote D’Or din regiunea Burgundia, care acum 15 ani s-a confruntat cu aproximativ aceleași probleme. Opt ani au fost necesari până la realizarea unui consens politic, după care, începând cu 2008, au pus în operă un proiect grandios și atipic, bazat tocami pe faptul că la ei Cezar i-a cucerit pe gali. La vremea respectivă, au dorit o colaborare cu județul Hunedoara, care însă nu s-a materializat. Experiența lor ne poate fi oricând de folos, iar cei curioși pot accesa site-ul http://www.alesia.com/. În afara unei statui gigantice a lui Vercingetorix – Decebalul lor – nimic nu exista acolo până în 2011!

Desigur că sunt multe aspecte de discutat. Deși textul a ieșit destul de lung, el nu reușește decât în foarte mică măsură să creioneze probleme și soluții. Nu am pomenit nimic despre partea economică – acolo sunt alți specialiști. Există atuuri legate de sport…

De la strategia globală se va coborî spre strategii zonale, locale, modalități de implementare. Sau cel puțin așa ar fi normal. Până atunci însă mai este. S-a făcut din nou un prim pas spre 2020. Cred că cu toții suntem curioși să vedem continuarea.

Alexandru Gruian

 

 

 

Lasă un Răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.