DSCN6058DSCN6055DSCN6057

Emil Hurezeanu, Pe trecerea timpului. Jurnal politic românesc, 1996-2015, Editura Curtea veche, București 2015

Peste 300 de persoane la Deva, cu Emil Hurezeanu degajat și plăcut-detașat de presupusa rigiditate a ambasadorului în Germania. Volumul Pe trecerea timpului, consistent, oferit spre cumpărare, tentant. După Lucian Boia, al doilea regal oferit de Biblioteca Județeană Ovid Densusianu. Cu Lucian Boia oarecum precaut, conștient de forța controverselor și poate de rigiditatea opiniilor într-un oraș mic, conservator, uneori captiv în clișee.

Emil Hurezeanu se poziționează din start, poate previzibil, dar categoric dezirabil – sunt echilibrat! Într-o lume televizuală a pasiunilor dezlănțuite, a moderatorilor-justițiari, a invitaților omniscienți și a breaking-news-urilor aiuritoare, fixarea unor repere devine – pentru unii, nu pentru toți – strict necesară.

Nu am asistat la o prezentare fadă a unui volum, ci la mult mai mult. Practic, ceea ce a spus Emil Hurezeanu se poate foarte bine constitui într-o conferință publică cu tema România. Cumva, Lucian Boia și Emil Hurezeanu s-au completat. Frustrările românești bazate pe miturile fondatoare de tipul cetății asediate, străinului dușman, pe hiper-valorizarea unui trecut invariabil glorios, refacerea simbolică a drumului spre acel trecut, sub presiunea dezamăgirilor prezentului, protocronismul revalorizat de un sistem de educație precar, expus clișeelor propagandistice și naționaliste, pe de o parte. Tabloul românesc actual, concentrat, plasat în contextul geo-politic, decodificat, descărcat de pasiuni induse de frustrările anterior menționate și de naționalismul ceaușist remanent. Poate prea remanent…

Sintetic, în opinia lui Emil Hurezeanu, situația nu este din cale-afară de optimistă, în special pentru cei care rămân atașați de proiectul european. Ce-i drept, nici nu a spus că Uniunea Europeană se va prăbuși mâine – deși poate o parte a auditoriului ar fi sperat s-o audă. (Există un grup destul de numeros de resentimentari grijulii – aparent, par să deplângă dificultățile – vezi, biata Uniune Europeană, ce griji are…, dar în fond, ar celebra fericiți vestea destrămării – și Anglia iese, iar cu refugiații ăștia, nu se poate… Li se adaugă entuziaștii pro-ruși, cu varianta pro-Putin – ăla om politic, îi ține pe toți la respect!, admiratorii de conjunctură ai lui Orban Viktor, de regulă – paradoxal! – naționaliști).

Hurezeanu a scos în evidență particularitățile poziției românești – ne temem, cum am facut-o, de ruși, cum se tem și cei din republicile baltice și polonezii. Cochetează cu ei cehii, oarecum slovenii, ungurii, bulgarii, slovacii. Binomul Germania-Franța asigură – cel puțin acum și în opinia lui Hurezeanu, argumentată – stabilitatea UE. Iar România pariază pe SUA înainte de a paria pe NATO, unde consensul este mai greu de obținut.

O Românie destul de șubredă, în scădere demografică accentuată, săracă, incapabilă să-și păstreze cea mai de preț resursă – tinerii. O Românie mare în Uniunea Europeană, dar cu rea tocmeală – cum inspirat spune Emil Hurezeanu. Incapabilă să reformeze principalele două sisteme care ar putea opri cumva căderea – sistemul sanitar și cel educațional.

Excursul autorului a fost, dincolo de tonul echilibrat și fraza elegantă, un semnal de alarmă al unui om responsabil. Nu știm care vor fi efectele, într-un an electoral în care populismele de tot felul vor acapara discursul public.

 

La final, m-am uitat în sală. Nu era greu de remarcat că media de vârstă a auditoriului era de peste 40 de ani. În aceeași seară, la piesa de teatru Nathan Înțeleptul, jucată pe scena Teatrului Național Radu Stanca din Sibiu, am făcut o comparație. Cred că media de vârstă era undeva pe la 25 de ani. Din Deva spre Sibiu, din Sibiu spre Germania – direcția este deocamdată, simbolic, una singură – din orașe mici spre mari, din România spre Occident și Statele Unite.

 

 

Lasă un Răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.