Sarmizegetusa Regia. Întotdeauna mi-a plăcut rezonanța numelui capitalei dacice, poate datorită acelei particule, Regia, care conferă noblețe. O noblețe după care noi, românii, tânjim. Tânjim după glorie, regi viteji și înțelepți, măreție – iar dacii ni le oferă pe toate.

Mi-au mai plăcut scrierile lui Leonida Neamțu, un scriitor pe nedrept cam uitat. În spiritul său, Sarmizegetusa Regia s-ar fi putut afla foarte bine acolo unde vântul rostogolește norii – un titlu de carte fascinant prin generozitatea ezoterică a destinației. Am spus în titlu curbura dublă a infinitului. În loc de curbură, putea fi abscisă. Iar în loc de dublă, sextuplă. Și în loc de infinit, microcosmos. Chiar nu contează – este doar un artificiu stilistic menit să incite.

Citiți și veți afla de ce. Drumul este asfaltat și vă poartă ușor până aproape de porțile cetății regale Sarmizegetusa, din Deva fiind 70 de km (vezi itinerariul aici, cf. googlemaps – https://www.google.ro/maps/dir/Deva,+Jude%C8%9Bul+Hunedoara/Sarmizegetusa+Regia,+Comuna+Or%C4%83%C8%99tioara+de+Sus,+Jude%C8%9Bul+Hunedoara/@45.6328714,23.2467141,11608m/data=!3m1!1e3!4m13!4m12!1m5!1m1!1s0x474ef2942e4b17ed:0x7a9550f58a1eda77!2m2!1d22.9143737!2d45.8662574!1m5!1m1!1s0x474dd494bcd295a3:0xc9ae59da5362bb6a!2m2!1d23.310439!2d45.622717).

Intrați în joc!

Fie ca Zamolxis să vă ocrotească, la început de drum! Zamolxis, zeul suprem al dacilor, a cărui mânie ar fi bine să n-o stârniți, căci nu veți scăpa de tunetele sale – în cazul cel mai fericit.

La mijloc de primăvară, plecați ca turiști spre Sarmizegetusa Regia, reședința regilor daci, puteți avea fie soare, fie lapoviță, fie un timp sumbru. Sigur că de preferat ar fi verdele crud, să simțiți renașterea naturii. Renaștere legată de energii, despre care nu-i așa că ați aflat? Toți știu…

Energiile dacice, coborâtoare din sau spre muntele sfânt Kogaion, sau Kogaionon după alte surse, acolo unde s-ar fi retras zeul suprem, Zamolxis, poate Gebeleizis, nume cu rezonanță stranie, care ne plac pentru că ne plac misterele. Drumul vă dă un răgaz, de unde lăsați mașina, răgaz pentru a vă pregăti. Puteți avea conversații banale sau puteți să vă gândiți că există un mister al locului. Și există. Misterele există uneori și doar pentru că noi dorim ca ele să existe, să regăsim curiozitatea primordială, să urcăm spre Poarta Cetății Sarmizegetusa Regia observați discret de Zeul Suprem, care cu siguranță simte când curioșii vin să-i afle tainele.

 

Intrați în joc!

Rotiți capul și căutați cerul printre frunzele arborilor foarte înalți. Simțiți prezența celor care cu două mii și mai bine de ani călcau pe aici? Poate admirau cerul, poate cărau blocuri de piatră, nepăsători la energii, frumuseți și mistere sau poate se temeau. Poate erau daci, ocrotiți de Lupul lor (ce ciudat! scriitorul Leonida Neamțu își iubește și el propriul personaj, Lupul șchiop…), ocrotiți de gura șuierătoare a lupului, presupus a băga groaza în dușmani. Poate erau romani, cu ochii în patru, temându-se de același Lup sau de făpturile fantastice ce se ascundeau prin păduri, jivine împotriva cărora putea lupta doar Zeus, imaginați-vă o zeiască bătălie între cei doi purtători de tunete, Zeus și Zamolxis, simțiți acum energiile…?

 

Intrați în joc!

Personificați peisajul, arborii, pietrele, zidurile, drumul. Zidurile care se numesc murus dacicus, pietre stivuite în șiruri paralele, cu spațiul dintre ele umplut cu pământ, străjuind cetatea regească, șerpuind peste coame de munți precum șerpuia trupul de balaur al Lupului, zis și Draco. Drumul pavat – auziți zgomotul pașilor unei procesiuni ce coboară spre soarele de andezit, altarul de jertfă dacic? Urmați doar drumul și incinta sacră vi se va dezvălui, veți avea strania senzație că istoria se amestecă cu fantezia și chiar mai mult – că doriți chiar să amestecați istoria cu fantezia, să completați multitudinea de locuri goale pe care această civilizație încă le are. Dacă vreți să simțiți energia, ea este acolo, fie și pentru un homo ludens al secolului XXI, eminamente rațional, dar închizând ochii și lăsându-se în voia jocului.

 

Mai sunt multe de scos la lumină, pe acest vârf de munte. Vă veți plimba printre sanctuare, încercând să le recompuneți mental structura, vă veți gândi la semnificațiile calendarului circular și la luptele crunte de aici. Curajoși, dacii. Parafrazând, putem spune că Imperiul, supărat, a contraatacat. La urma urmei, contează și calibrul adversarului. Împăratul în persoană a venit să înfrunte Regele, într-o ciocnire care va transforma Imperiul în Cel Mai Mare Imperiu (așa ar spune Leonida Neamțu), iar pe Rege îl va duce acolo unde vântul rostogolește norii!

  

Iar pe drumul de întoarcere, dacă mai aveți vreo îndoială că tot ce crează mintea noastră există, și dacă vreți să treceți și dincolo de realul imaginat, puteți sta de vorbă cu cei pe care i-aș putea numi foarte bine Maitres du Jeu! Teodora și Stephen vă pot spune multe despre multe, prezențe inedite într-un spațiu în care jocurile sunt vechi și totuși par să fie la început. (detalii pe www.healingvatra.com)

  

Ieșiți din joc!

Găsiți energia de a citi cărți reale despre o istorie fascinantă – istoria dacilor, cu cetăți, războaie, comori, brățări. Apoi mergeți la Sarmizegetusa Regia și exersați toate jocurile fantastice care vă trec prin minte, respectând monumentele, natura, oamenii, alteritatea.

Lasă un Răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.