Preambul

Amîndoi aveau cam 60, 65 de ani, din Marea Britanie. El, om de afaceri, ea, botanistă. Pentru a doua oară în Rămânia. Acum un an, au vizitat nordul Bucovinei și Sighișoara. Deși au aterizat la București, nu l-au vizitat – li s-a spus că nu au ce vedea, dar știau de Micul Paris. Atât știau – că Bucureștiul este numit și Micul Paris. Nu știau și de ce.

Anul acesta au venit în județul Hunedoara de la Sibiu, unde au fost la Festivalul Internațional de Teatru. Erau fascinați de festival, de veselia de pe străzile sibiene, de culoare, de animație. Au întrebat dacă județul Hunedoara are ceva asemănător, le-am spus că nu.

Am petrecut mai mult de șase ore pe Valea Grădiștei, le-am servit drept ghid. Au venit printr-o agenție de turism care m-a contactat pentru a-i însoți în vizita pe care doreau să o facă la cetățile dacice din Munții Orăștiei. Am vorbit despre cetăți, despre daci, despre romani, despre Ceaușescu și Brexit. Urmau să petreacă două zile în județ. Și de aici o întreagă discuție, care stă la baza acestei serii de articole.

Ce să vizităm în acest județ…? sau câte ceva despre psihologia turistului

De ce ați venit în județul Hunedoara? i-am întrebat. Ce anume v-a atras?

Am văzut undeva o fotografie, mi-a răspuns turista englezoaică, fascinată de câmpurile cu flori, ceruse expres agenției să-mi transmită că dorea să vadă câmpuri cu flori sălbatice (absolut explicabil, fiind botanistă). Am văzut o fotografie cu un calendar în formă de cerc și am fost curioși să vedem unde este.

Nu știau nimic despre daci. Cine sunt, de unde vin, ce rol au avut. Știau în schimb multe despre romani, că i-au avut și ei în Marea Britanie. Am încercat să stabilesc o legătură între fosta Dacie și provincia romană Britannia, colonizată de romani. Știți de zidul lui Hadrian? i-am întrebat. Știau – împăratul roman Hadrian construise un zid ca să apere provincia ocupată de atacurile triburilor nomade. Zidul se păstrează și astăzi, undeva pe la jumătatea Angliei, în porțiunea sa cea mai îngustă.

Ei bine, acel zid a fost păzit și de daci, le-am spus. Au făcut ochii mari. Da, romanii constituiau formațiuni militare încadrate cu soldați proveniți din regiunile cucerite, astfel că o cohortă romană (formată din 500 până la 1000 de oameni), mai precis Cohors I Alliae Dacorum, formată preponderent din daci, a fost printre unitățile militare romane de la zidul lui Hadrian, de aceea au fost descoperite și în Marea Britanie stindarde dacice de tip draco – cele cu cap de lup.

Odată conexiunea făcută – ghidurile turistice, cvasi-inexistente, nu se referă la astfel de aspecte – au devenit mai curioși. Cine sunt dacii? Cine i-a condus? Cum au dispărut din istorie? Le-am explicat în detaliu, în timp ce mergeam spre fosta capitală dacică Sarmizegetusa Regia. Cum a fondat Burebista statul dac, dacă aveau sclavi sau nu, principalii regi daci, despre Decebal și războaiele daco-romane.

Au fost și nu au fost impresionați. Se așteptau la ruine mult mai impunătoare, la un calendar care să le dea ora exactă, la ziduri întregi și la temple cu coloane asemenea celor grecești. Le-a plăcut, au fost curioși, dar cam atât. La Costești au întrebat dacă alte celelalte cetăți dacice sunt mai bine păstrate sau dacă arată altfel. Nu, le-am spus, sunt asemănătoare, unele chiar mai degradate. Dacă doriți, putem merge la Blidaru sau la Piatra Roșie. Nu, mulțumim, au refuzat politicoși. Nu au cumpărat suveniruri – nici nu prea aveau ce. Le-am făcut cadou o ceșcuță dacică.

         Să mergem la masă – am luat o masă excelentă la Pensiunea Cotiso, unde și-au negociat îndelung fiecare fel, doamna era vegetariană, soțul la fel, din comoditate. Au apreciat mult plăcinta cu brânză, home-made, și pepenele roșu din partea casei.

Deși evident aveau bani, nu aruncau cu ei. Au preferat să cumpere sirop de brad și miere, după ce am negociat cu vânzătorii din satul Grădiștea de Munte, ca să nu-i păcălească, văzându-i străini. Botanista era fascinată de albine – apicultorii erau cu stupii în pastoral.

Nu au fost prea interesați nici de brățările dacice și nici de matrița relativ recent descoperită, deși le-am prezentat ca fiind descoperiri de excepție.

La finalul zilei, obosiți, au întrebat – mâine ce am putea vedea?

 Și să vedem cam ce concluzii se pot trage de aici.

  1. Pare esențial să disociem profilurile celor două tipuri mari de turiști – cei străini și cei români. Pentru străini, multe din locurile noastre istorice sunt semnificative strict turistic. Ne place sau nu, nu avem o istorie la fel de măreață precum alte țări – nu discutăm aici aspecte de moralitate ale constiturii unui imperiu, de exemplu, ci aspectele strict pragmatice, legate de turism.

Turistul român se raportează foarte mult patriotic și afectiv la monumentele pe care le are județul Hunedoara. Este absolut normal să fie așa. Nu contează cât de mari sau impozante sunt ruinele – ele sunt de pe vremea dacilor, de care noi suntem cumva direct legați. Imaginarul istoric completează restul. Nu mai contează istoria adevărată, ci ceea ce vrem noi să credem. Spre exemplu, turiștii englezi au fost foarte dezamăgiți că nu au putut stabili ora exactă cu ajutorul calendarului dacic. Nu știu cine a compus textul explicativ al panourilor de la Sarmizegetusa Regia, dar oricum merită felicitări – este scurt, la obiect și fără să bată câmpii despre excepționalități dacice. Au citit cu ochii lor că acolo este un templu circular. Le-am spus că se presupune că ar fi putut să fie și calendar, dar nu se știe precis nimic. Au întrebat cum scriau dacii. Le-am spus că nu știm. Au întrebat care era populația capitalei – spre norocul meu, am întâlnit-o pe arheologa Cristina Bodo de la Muzeul Civilizației Dacice și Romane din Deva și i-am pus chiar de față cu ei această întrebare. Mi-a spus că nu se știe precis, că multe sunt speculații – ceea ce știam.

Pentru majoritatea turiștilor români, aceste aspecte nu contează. Ei vizitează nu cetățile dacice, ci de fapt vin să trăiască experiența fascinantă a locurilor pe care au trăit dacii. La care se adaugă poveștile, legendele, exagerările, uneori istoria profund contrafăcută.

Nimic la Sarmizegetusa Regia nu leagă cetatea de istoria continentului, prin urmare pentru turiștii străini – alții decât foarte cunoscători în domeniu – ruinele nu sunt atât de relevante. Nouă ne spun ceva – lor, cu totul altceva. În absența spectacolelor cu daci și romani luptându-se, puse în scenă pentru ocazii oficiale, dacii noștri, bravi cum au fost, nu îi impresionează pe turiștii străini nici 10% în comparație cu turistul autohton. Pentru ei, pentru străini adică, ar trebui un cu totul alt mesaj. Cei doi turiști englezi pe care i-am condus au rezonat doar când au putut face conexiuni clare între daci, romani și istoria Europei. Li s-a părut interesant că am fost un fel de capete ale Imperiului roman – Empire’s End, cum le-am explicat, noi și ei, din Britannia. Și când am făcut conexiuni între Burebista și Iulius Cezar, le-a plăcut să știe că un rege dac s-a amestecat în problemele Imperiului Roman.

Și totuși, ce să mai vedem?

Bisericile din Țara Hațegului, le-am spus, sunt extraordinare, gotice, pictate. Sunt mari? au întrebat. Am văzut biserica gotică din Sighișoara, mi-au spus. Nu, astea sunt mici, dar sunt altfel. Nu i-au prea interesat. Sunt pentru cunoscători sau trebuie un ghidaj performant.

Până la urmă i-am lămurit ce să viziteze. Pentru că doar o mică parte din monumentele hunedorene se adresează, în forma în care sunt ele puse în prezent în valoare, turiștilor străini. Și chiar și cei români au dificultăți de întețelegere.

            Dar despre toate astea, în următorul episod.

 

 

 

 

 

 

Lasă un Răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.