Ceea ce vă propunem de această dată este un traseu interesant și foarte dichisit, am putea spune, spre inima Munților Retezat. Nu neapărat spre creste, încă acoperite de zăpadă la acest început de aprilie, ci cu pornire de la colonia Brazi, în apropiere de Râu de Mori, cu sosire la cabana Gura Zlata și posibilitate de continuare în amonte, în funcție de timp și condiție fizică. Se poate ajunge comod cu autoturismul, dar am preferat bicicleta – în perfect acord cu timpurile.

Lungime traseu – 34 km, dus-întors (Brazi-cabana Gura Zlata)

Tip traseu – asfaltat

Durată de parcurgere (Brazi-cabana Gura Zlata) – dus: 2 ore; întors: 50 min. (la dus se urcă continuu, la întors se coboară continuu, panta nu este foarte accentuată, atenție la frâne bruște, pe asfalt rămâne material antiderapant, pietriș fin, aruncat iarna)

Pericolul câinilor – nesemnificativ

Posibilități de cafea, mâncare, cazare – relativ numeroase, la pensiunile înșirate pe tot traseul, ambianță plăcută, prețuri decente (nu toate sunt deschise la început de primăvară)

 

Într-o zi senină de primăvară, drumul spre Țara Hațegului oferă o priveliște absolut fantastică a Munților Retezat, numai bună pentru o lecție de geografie. Vîrfurile Retezat, Bucura I și Bucura II. Curmătura Bucurei, Peleaga și Păpușa Mare, locul numit Spălătura Păpușii, Vârful Mare și puțin de tot din Porțile Închise – toate se văd perfect, anticipând urcușurile de vară ale celor pasionați de munte. Crestele au încă zăpadă, ce contrastează plăcut cu verdele copacilor.

Sâmbăta drumul din Deva spre Țara Hațegului este foarte puțin aglomerat. Traversând orașul Hațeg, poți opta pentru varianta Totești-Ostrov-Brazi sau pentru cea care trece prin Unciuc, Râu de Mori și ajunge la Brazi. Se poate parca în fața motelului Brazi, motel de mari dimensiuni, dar, în opinia noastră, foarte bine încadrat arhitectonic în peisaj.

Traseul propus începe chiar din fața motelului, prin traversarea podului de peste Râul Mare, apoi cotiți spre stânga, pe drumul ce urcă spre cabana Gura Zlata și mai apoi spre lacul de acumulare Gura Apei și Poiana Pelegii. Dacă aveți noroc, puteți admira, înainte de plecare, parapantiștii care au la Brazi și Clopotiva un loc predilect pentru a-și practica sportul preferat, elegant și spectaculos. În ziua respectivă, erau câteva zeci de parapantiști, colorând cerul, spiralând în ascensiune dacă au găsit o termică sau evoluând lent spre aterizare. Foarte mulți parapantiști timișoreni vin la Brazi/Clopotiva pentru salturi.

  

Tot traseul este o pantă continuă, nu foarte accentuată. Recomandările noastre nu se adresează unor cicliști de performanță, dar iau totuși în considerare necesitatea unei forme fizice rezonabile. Vitezele unei biciclete permit o ajustare mai mult decât bună pentru a putea stăbate traseul. Copiii îi pot însoți pe adulți fără dificultate, dacă sunt binențeles obișnuiți să meargă pe bicicletă. Circulația auto este – cel puțin la început de primăvară – redusă.

La urcare, Râul Mare ne însoțește mereu pe partea stângă, printre copaci și mici poienițe, la început de aprilie cu o culoare verde-crud inconfunabilă și pomi înfloriți cu ceva întârziere față de zona de șes. Drumul șerpuiește simultan cu râul, peisajul fiind colorat cu numeroase case de vacanță și pensiuni turistice. Viteza relativ redusă a bicicletei în urcare permite ca acestea să fie studiate și eventual admirate. Nota bene – cel puțin 90% din aceste case de vacanță sunt construite cu bun-gust și bine încadrate în peisajul montan. Sunteți astfel scutiți de kitsch și megalomanie, traseul devine unul plăcut și elegant, din ce în ce mai spectaculos pe măsură ce se urcă. La început de primăvară, proprietarii mai repară una-alta, vopsesc garduri sau pur și simplu se bucură de primele zile cu adevărat calde ale anului. Câinii vor lătra, dar sunt bine închiși în curți și nicunul nu a scăpat. Precizări strict necesare cicliștilor care cunosc cât de multe probleme pot pune câinii prea înverșunați.

  

Stâncile țâșnesc de sub vegetație, prevestind masivitatea Retezatului. Din când în când, găsiți locuri pentru popas și oameni pe care-i puteți întreba dacă nu au cumva un patent – în caz că este nevoie de mici ajustări și nu aveți o trusă de scule.

Se urcă liniștit. La un moment dat pe partea dreaptă ajungem lângă schitul Retezat, iar mai apoi trecem pe lângă un grup masiv de case de vacanță și pensiuni. Traversăm poduri, Râul Mare ajunge pe partea dreaptă, în timp ce de pe versanții din stânga își croiesc drum torenți aparent pașnici, dar deloc de neglijat în timpul ploilor torențiale. La un moment dat, una dintre petele neplăcute ale peisajului, fosta tabără școlară Brădățel, practic inutilizabilă, cu clădiri semi-distruse, care poate ar trebui demolate complet, să nu mai altereze frumusețea peisajului. În curând sosim la cabana Gura Zlata, o cabană tipică, păstrând încă farmecul cabanelor montane rustice, binecunoscute amatorilor de turism montan, și ea păstrată în condiții bune. Până aici sunt cam 15 km, dar se poate continua, traseul câștigă în spectaculozitate pe măsură ce ne apropiem de barajul Gura Apei (la care însă nu am ajuns în această zi).

  

După două ore de urcuș, cu mici opriri, facem o pauză mai lungă pentru o gustare și o cafea. Până aici, am parcurs 17 km și considerăm că este destul. Pe malul râului, mici porțiuni de iarbă oferă mici spații extraordinare pentru o gustare și chiar pauze mai lungi, asortate cu povești sau lectură.

La întoarcere, sunt necesare doar frânele, traseul ia mai puțin de o oră până la punctul unde am lăsat autoturismul. Viteza crește, e necesar un plus de atenție, dar la final rămâne satisfacția unui drum plăcut de week-end, cu efort moderat și care în funcție de condiția fizică, timp și dispoziție poate fi oricând prelungit până la barajul Gura Apei și chiar mai departe, spre Poiana Pelegii.

Vă dorim drum bun!

 

Lasă un Răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.